Mâinile noastre sunt independente una față de cealaltă iar degetele pot cânta din ce în ce mai rapid cu mai puțină încordare. Știm să ne folosim forța și greutatea brațelor, precum și mobilitatea degetelor pentru a crea o paletă largă de sunete iar cunoștințele teoretice și auzul ne ajută atât în învățarea pieselor cât și în extinderea improvizațiilor. Astfel, începem să luăm din ce în ce mai multe decizii informate și argumentate în privința interpretării și putem analiza îndeaproape muzica pe care o ascultăm. Avem un repertoriu format din piese complexe pe care le studiem în detaliu pentru a le duce către perfecțiune și începem să învățăm cum să ne gestiom emoțiile pentru a putea susține un mic recital divers din memorie.

Avem din ce în ce mai multe piese în repertoriu și știm deja ce stiluri muzicale preferăm să cântăm. Avem suficiente cunoștințe pentru a ne analiza propriile succese sau greșeli pianistice și începem să înțelegem mecanismele pe care trebuie să le aplicăm în timpul studiului pentru a obține ceea ce ne dorim. Cunoaștem claviatura îndeaproape și începem să folosim pedalele pianului, astfel încât piesele cântate devin cu atât mai impresionante. Cunoașterea noțiunilor teoretice începe să își spună cuvântul atât în diversitatea improvizațiilor cât și în interpretarea pieselor iar degetele noastre devin din ce în ce mai agile.

Suntem stăpâni pe menținerea ritmului și dobândim din ce în ce mai multă încredere în cititul partiturilor. Acum putem explora registre extreme ale pianului, să ne jucăm cu acompaniamente mai complexe la mâna stângă iar încheieturile devin din ce în ce mai flexibile pentru a putea crea o paletă extinsă de sunete pe pian. Putem citi note grupate, ne extindem vocabularul și putem recunoaște cu din ce în ce mai multă ușurință detaliile unei piese scrise sau audiate. Repertoriul nostru este divers și putem chiar participa la un concurs pentru începători.

Cântăm cu ambele mâini concomitent și am deslușit atât primele exerciții tehnice – game, arpegii, acorduri – cât și primele noțiuni de teorie. Mâinile capătă din ce în ce mai multă independență, gestionând diferența dintre melodie și acompaniament, improvizațiile noastre devin mai interesante prin folosirea acordurilor iar piesele pe care le învățăm capătă mai multă diversitate. Am început să folosim un limbaj tehnic atunci când vorbim despre muzică și putem cânta aceeași piesă în mai multe feluri.

Știm cum funționează instrumentul si cum să recunoaștem fiecare clapă, cum să stăm corect la pian și cum putem improviza chiar de la prima lecție. Ne putem mișca degetele cu aproape completă independență și știm să folosim greutatea naturală a brațului în apăsarea clapelor. Deslușim partituri simple, putem transfera melodia de la o mână la cealaltă folosind digitația corectă fără a întrerupe continuitatea ritmului și putem transpune forma unei melodii audiate pe clapele pianului.